La Stefanesti, unde Baseul intra in Prut, era locul unde eu si fratii mei Cristian si Constantin,precum si sora mea Liliana ne petreceam vacantele mari, care se terminau prea repede, din pacate. Este locul unde marele pictor Stefan Luchian dar si mama mea s-au nascut.

Abia asteptam sa se termine scoala pentru a putea sa mergem la Stefanesti, singuri, neinsotiti de parinti, pentru a putea zburda ca mieii pe imasurile inverzite din localitate,dar si pentru a merge la bulbonile adanci din Baseu, pentru a ne scalda, asemenea lui Ion Creanga.

Seara, bunica noastra ne astepta cu canile pline de chisleag rece, pentru a ne racori, soarele aproape ca te dogorea ziua.

Dis de dimineata scoteam vaca la cireada dupa care ne faceam nevazuti la pescuit, mai putin sora mea care ramanea sa aibe grija de bunica noastra.Ramele mari si rosii le scoteam din gunoaiele aflate la marginea localitatii.Era mai mult un pescuit de placere pentru ca, dupa ce umpleam cu carasi juvelnicul din panza de perdea, saream in apa in acelasi loc unde pescuiam,si ne balaceam in jur de o ora uitand de griji si eram fericiti nespus de mult!

Uitandu-ma in zare vedeam la nord dalia impunatoare a barajului Stanca-Costesti pe care nu am apucat sa il vad in acea perioada a copilariei, fiind tare dezamagit de acest lucru.Mi-am jurat ca voi reveni de fiecare data la Stefanesti pentru a-mi indeplini acest vis.Insa, asa cum se intampla mai mereu, eu si fratii mei am apucat fiecare pe drumul lui si fiecare si-a construit o familie, care de care mai frumoasa.

Vacantele de altadata nu au mai fost si odata cu trecerea timpului si visul meu de a ajunge la baraj a fost spulberat.

Anul trecut in luna martie, inainte de prohibitie cand am hotarat cu amicul meu Calin sa facem o partida de pescuit la spinning pe raul Prut la Stanca,un usor zambet mi-a aparut in coltul gurii: era prilejul sa vad si eu impunatorul baraj dupa aproape 40 de ani! Eram in culmea fericirii, asa ca l-am sunat pe fratiorul meu Constantin, care a fost incantat sa ma insoteasca.Nici ploaia mocaneasca de Martie nu a putut sa ma opreasca sa imi ating scopul.

Prietenul nostru Ovidiu ne-a insotit si el.Desi a fost o partida esuata si ploaia nu contenea, am fost de-a dreptul emotionat. Aproape plangand am revazut  locurile unde mi-am petrecut marea majoritate a copilariei mele. Casa bunicii, cu gradina ei impunatoare cu tot felul de pomi fructiferi, vaca bunicii,raul Baseu si imasurile inverzite, toate acestea vor ramane ca o amintire vie in inima mea.

Despre raul Prut ce sa va mai spun: am ramas mut de uimire vazand cum curgea navalnic la vale, asemenea unui rege maret care nu va fi infrant niciodata!

Protejati Natura.Protejati Prutul.Fir Intins, dragi prieteni pescari!

Autor:Dan Chirosca