Ne pregateam amandoi sa mergem la pescuit.In gradinita mica si frumos ingrijita de Tata, in fata blocului CFR ,invatam sa leg frumoasele carlige norvegiene cu tija, pe care nu stiu de unde le procura.Cand in sfarsit credeam ca am reusit, il strigam sa vina sa verifice si cand tragea tata de nailonul gros, acesta se desfasura, spre surprindera mea, tot de pe tija. “Ce ai facut Danut?Ai umectat bine nodul inainte de a strange?” Offfff !!! Iar uitasem.”Cand ai sa inveti sa legi bine carligul atunci ai sa mergi la pescuit, intelegi?Hai incearca din nou.”

Nu puteam renunta la un pescuit cu tata.Usoare noduri mi se puneau instantaneu in gat si lacrimile se pregateau sa imi invadeze obrajii.Dar era o dojana blanda, care, doar cu trecerea anilor ,mi-am dat seama ce insemnatate si valoare are.

Ei bine, Tata imi zice sa ma pregatesc, pentru ca intr- unul din wekendurile care vor  urma vom merge la pescuit pe barajul de la Podu-Iloaiei, pe timp de noapte.Eram in culmea fericirii, dar nu vroiam sa o arat, de frica ca nu cumva tata sa se razgandeasca.

Seara, inainte de plecare, tata avea ritualul lui. Aruncatoarele(nailonul gros de marime 0,35) erau frumos aranjat pe paleta in forma de X din lemn de brad si puse cu mult tact in ziar, apoi intr-o geanta neagra.Le scoatea cu mare grija, verificand acele de la placuta, care erau 4 la numar, legate cu ata de operatie.Turta de srot din seminte de floarea soarelui o procura de la nepotul lui, deci varul meu Temi, care lucra pe atunci la fabrica Penicilina.Rupea turta in bucati de marimea placutei si o tragea pe sub nailonul gros din mijlocul placutei si infigea frumoasele carlige norvegiene in turta tare si cam asta era totul.

Mirosul de cafea invada toata bucataria,eram gata de plecare.”Sa iti iei treningul si puloverul gros Danut.”, zice tata. Cum iesim noi din scara blocului CFR,catelusa noastra, Molda, a venit la picioarele noastre, gudurindu-se ca un copil mic.Era o catelusa absolut superba, de un colorit cum rar vezi,o culoare neagra ca pana corbului corbul, cu o stea alba in frunte.”Hopa” zice tata,”nu mai scapam de ea ai, sa vezi, o sa ne dea de gol acolo la locul de pescuit”.”Lasa tata, ca o alung eu cu bolovani”, zic eu.

Drumul pana la baraj parca nu se mai termina fiind un drum care ducea printre cele 5 bazine piscicole despartite de frumosul nostru Bahlui.Tot drumul am incercat sa arunc cu bolovani dupa Molda, sa ne lase in pace.La un moment dat, spre surprinderea noastra a disparut.”Ei tata, ai vazut? S-a intors acasa”, am zis.

Era sfarsitul lui Mai si caldurile deja se instalasera,mirosul salcamilor infloriti din liziere te imbatau pur si simplu,amintindu-mi de povestile minunate pe care le citeam fara rasuflare. Ajunsi la imensul baraj, tata avea locul lui, la marginea unei astfel de liziere.Vantul adia usor, facand ca valurile sa se izbeasca de malul lutos.Arunca tata cele doua aruncatoare iar nailonul il infingea pur si simplu intr-un bat de alun nu mai mare de 40 cm, crestandu-l la capatul de sus cu un cutit foarte ascutit,apoi paleta cu nailonul ramas o aducea in liziera aflata la nici 10 m, acolo unde aveam culcusul.Fara clopotei sau alte acareturi,tata punea o bila de pamand umed care se vedea perfect din locul nostru datorita bunei mele prietene Luna si cerului plin de stele.

Cum stateam noi concentrati asteptand marea captura, auzim in spatele nostru un fosnet puternic, de era sa fac infarct.Cine credeti ca era?Catelusa Molda cu stea alba in frunte , ce se gudura de mama focului.Chiar nu intelegeam cum a ajuns acolo, cand erau aproape 3 km de mers. Dar Molda era de o inteligenta iesita din comun caci ii spuneam sa faca liniste si ea se culca pe burta cat era de lunga bucurandu-se ca un copil ca era alaturi de noi.Ciortanii au venit unul dupa altul, dar tata era mereu suparat asteptand un crap capital, mai ales ca avea ca momeala turta din srot de floarea soarelui.

Dar despre acesti crapi mari si salbatici intr-o viitoare poveste!

Pana atunci, va salut cu mare respect.

Dan Chirosca