Al treilea
Vecinu’
Veciunuuu’, vecinuuu’, vino repede
Dar vecinu’ este undeva mai la deal și nu poate auzi strigătele mele. Așa că reușesc până la urmă să aduc la mal primul meu pește din apele Prutului. Un chinez frumos de vreo 4 kg.
Cum am ajuns să pescuiesc în apele acestui minunat râu?. Păi datorită vecinului meu. Îl văd ieri, îl văd astăzi venind cu juvelnicul plin, încât nu mă pot abține și în întreb:
-De unde peștele ăsta vecinu’ ?
-De la Prut
-Păi nu mă iei și pe mine într-o zi ?
-Sigur, dar ai permis?
Cu întrebarea asta mi-a tăiat tot elanul. Ce este cu permisul ăsta, de unde și cum de obține? Păi uite așa și așa, taxe, avize de la Poliția de Frontieră și gata.
Fiind așa cam prin septembrie, am tot amânat obținerea acestui permis, până când a trecut anul, deși vecinu’ continua să mă ”provoace” prin peștii pe care îi aducea acasă. Așa nu se mai poate. Și la începutul anului următor, chiar din ianuarie, am permisul în mână.
Prima ieșire a fost undeva la Moreni. Întâlnirea cu Prutul m-a fascinat și cucerit definitiv. Nu se putea ceva mai minunat. Doar că acum alte probleme. Pescuitul pe ape curgătoare e o altă mâncare de …. pește. Nu merge la fel ca pe bălțile pe care am colindat până acum.
Și aici intervine iarăși vecinu’ care îmi face o listă cât un pomelnic: lansete serioase, fire de alea, cârlige de celelalte, monturi așa și pe dincolo, minciog, juvelnic, nadă ,etc, etc. Apoi locuri, acolo trage peștele ăla, dincolo e apa mai adâncă, în partea cealaltă să pui montura asta. Și câte și mai câte sfaturi și povețe. Dar ca un elev silitor le-am însușit pe toate.
Începutul a fost greu. Dar încet, încet reușesc să bifez tot ce era pe listă. Colind apoi cu vecinu’ alte și alte locuri de pe malurile Prutului. Iar când zilele de pescuit se încununează și cu câte un pește, satisfacția este și mai mare.
PS: Cum? Cine e vecinu’ ? Dar nu știți cine e vecinu’? E vecinu’ de la 5
Comenteaza