scobar2

Ordinul: Cypriniformes

Familia: Ciprinidae

Specia: Chondrostroma nasus (Linnaeus, 1758)

Denumiri populare: scobar, scobai, poduţ, podete, poduşcă, cârmaci, maţe negre, etc.

Din punct de vedere etimologic, denumirea științifică a acestui pește provine din limba greacă, unde „chondros‟ înseamnă cartilaj, iar „stoma‟ se traduce prin gură, subliniindu-se astfel atât excrescența de pe maxilarul superior, cât si cartilajul existent pe buza inferioară, atât de util în hrănire.

În mod natural, scobarul este un peşte ce se întâlnește cu preponderență în apele colinare şi cele sub-montane, preferând cursurile de apă cu un curent susținut, nu foarte adânci și cu substrat tare. Deși este un pește foarte adaptativ și rezistent la impactul antropic și factorii de poluare, este întâlnit în special în aceste zone, deoarece hrana lui naturală, și anume algele care se dezvoltă pe pietrele de pe substrat, au nevoie de aceste condiții mediale pentru a prospera, iar în mod natural scobarul caută aceste zone. Ca și răspândire a speciei, scobarul este un pește specific continentului european (nativ în bazinul Mării Negre, sudul bazinului Mării Baltice și a Mării Nordului, introdus sau invaziv în anumite zone din Franța, Italia și Slovenia). În afara Europei mai poate fi găsit doar pe teritoriul Turciei.

Caracteristic scobarului este maxilarul superior mai lung decât cel inferior, de unde şi aspectul de „nas” pe care îl are. Gura este situată inferior, transversală, dreaptă la adulţi şi uşor arcuită la tineret. Ea este mărginită de buze tari, tăioase, acoperite de un strat cornos, cea inferioară fiind parcă retezată. În fundul gurii se găsesc dinţi faringieni care completează armătura cu care sfărâmă hrana. 

Peritoneul are culoare neagră, ceea ce a atras şi denumirea populară de „maţe negre”. Scobarul are spatele negru – măsliniu, laturile cenuşii – argintii şi abdomenul alb – argintiu. Înotătoarea dorsală, cenuşie la culoare, prezintă 8 – 10 radii din care primele 3 sunt tari; înotătoarele perechi (și chiar cele neperechi la exemplarele adulte) sunt colorate în nuanțe de roșu și portocaliu. Linia laterală este pronunţată, iar irisul are culoare aurie. Corpul este fusiform, ochii sunt bine evidențiați. 

Scobarul este o specie gregară, trăind în cârduri mari pe fundul apelor cu nisip şi prundiş, reci şi limpezi, putând fi observat uşor de la mal sub forma unor sclipiri argintii. Atât în perioada reproducerii, cât și în perioada iernii, când scobarul formează grupuri foarte mari, populațiile locale pot fi decimate într-un timp foarte scurt, de către păsările ihtiofage sau de către braconieri.

În general, dimensiunea medie a exemplarelor adulte variază între 25 și 40 cm, în funcție de condițiile de mediu, cu o greutate cuprinsă între 400 și 1000 grame. Conform lucrărilor de specialitate ce vizează această specie, greutatea cea mai mare înregistrată oficial este de 1,5 kg, iar durata cea mai mare de viață este de 15 ani.

Autor: Emanuel Măgdici

Bibiliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Pe%C8%99ti_de_ap%C4%83_dulce

http://www.fishbase.org

Maturitatea sexuală este atinsă la 3 ani de mascul şi la 4 ani de femelă. Perioada de reproducere este în lunile aprilie (a doua jumătate a lunii) – mai, uneori chiar şi în iunie. În perioada reproducerii, scobarul formează cârduri foarte mari care migrează până în zona păstrăvului, masculii fiind împodobiţi cu aşa – zisele „perle ale dragostei”, nişte butoni albi ascuţiţi care le apar pe cap şi pe solzii de pe spate şi având înotătoarele anale şi pectorale roşii – portocalii. Pentru depunerea pontei sunt alese acele porțiuni de râu cu apă puțin adâncă, curent susținut și substrat tare, unde reproducătorii excavează mici cuiburi în pietriș, loc în care sunt expulzate icrele. Femelele depun într-o singură porţie 50.000 – 100.000 de icre cu diametrul de aproximativ 2 mm care se lipesc de pietre, acestea fiind fecundate de lapții masculilor. Deoarece scobarul este o specie care migrează și câteva zeci de kilometri pentru a se reproduce, este foarte important să se sublinieze că, pentru o bună perpetuare a speciei, este necesar ca râurile în care trăiesc să nu fie complet blocate de existența barajelor sau să prezinte afluenți pe care aceștia să poată urca. Studii de specialitate au demonstrat faptul că pe râul Prut, barajul de la Stânca Costești este un impediment major în migrațiile sezoniere pe care acest pește ar trebui să le facă în vederea reproducerii, ținând cont că pe teritoriul României, în cele mai multe locuri, condițiile mediale de pe râul Prut nu sunt tocmai optime desfășurării acestui proces.

Hrana preponderentă a scobarului este de origine vegetală, fiind formată din alge care se dezvoltă pe substratul tare, alcătuit de obicei din pietris. Însă, odată cu sosirea primăverii, cât si înainte de perioada de iernat, exemplarele adulte consumă și hrană de origine animală, alcătuită din icrele altor specii sau din larvele diferitelor insecte.

Autor: Emanuel Măgdici

Bibiliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Pe%C8%99ti_de_ap%C4%83_dulce

http://www.fishbase.org

Pescuit Sportiv

Scobarul reprezintă o mare atracție pentru pescarii de feeder și bologneză de pe Prut, mai ales din cauza provocărilor aparute în încercările de capturare a acestor frumoși pești, care sunt deosebit de vigilenți și suspicioși. Pentru pescarii iscusiți însă, recompensa capturării unor examplare frumoase din această specie este una pe masură, Prutul încă oferind scobari superbi, de peste un kilogram. Mai mult, mai ales în sezonul rece, atunci când dai peste un cârd de scobari, poți avea o partidă memorabilă prin numărul impresionant de prezentări.

Dimensiunea minima admisă pentru reținere: 20cm

Vara, de obicei, găsim scobarii în zone cu substrat tare (pietros sau argilos), cu un curent mediu spre puternic, unde apa este mai oxigenată.

Toamna și iarna, o dată cu răcirea accentuată a apei, scobarii se retrag de obicei spre locuri cu apă adâncă și curent slab (în limbaj popular, ”se adună/retrag pe gropi”). Multe partide bune au loc în anotimpul rece tocmai din cauză că în această perioadă scobarul se cantoneaza în cârduri numeroase în aceste gropi.

Autor: Sorin Iftene

Feeder

Finețea este cea care face de multe ori diferența între o partidă reușită și una ratată la scobar. Mai ales pe vreme rece, se recomandă folosirea unei lansete feeder medium sau light, cu un vârf foarte sensibil sau chiar folosirea unui picker (daca condițiile de pescuit permit folosirea acestuia) – în felul acesta, scobarul, care este un pește foarte suspicios, atunci când va cerceta momeala oferită nu va simți o rezistență prea mare, crescând astfel substanțial șansele de a o înghiți și, în consecință, de a-l captura.

La pescuitul la feeder la scobar se recomandă forface subțiri, 0.14-0.12 (chiar și 0.10), iar în ceea ce privește dimensiunea cârligelor, numerele 14 și 16 sunt cele mai utilizate (sunt unii pescari care coboară chiar și până la numarul 18). Cu cât prezentarea este mai fină, cu atât cresc șansele de a avea trasături, totodată crescând însă și riscul rupturilor sau dezgățării în cazul unui pește mai mare (de exemplu, mreana este adesea prezentă în zonele unde este și scobarul). Din experiența proprie, combinația forfac 0.14 cu un cârlig nr. 14 a dat cele mai bune rezultate pe Prut la feeder. Lungimea forfacului este un alt aspect esențial, alegerea acesteia depinzând de mai mulți factori, cum ar fi puterea curentului apei din zona de pescuit, apetitul peștilor, claritatea apei, existând posibilitatea de a opta între forface scurte (începand chiar de la 20-30 cm) și mergând chiar până la 150 cm (cum ar fi cazul pescuitului în sezonul de iarnă, pe o apa cristalină).

Scobarul iubește nada cu aroma de cașcaval sau usturoi, pe piața produselor de pescuit intalnindu-se multe sortimente de nade dedicate scobarului (de multe ori, și mrenei sau morunașului), care sunt oferite de mulți producători străini (Maros, Trabucco, Milo, Dynamite Baits etc.), dar și de cei autohtoni. Pe Prut, am utilizat cu succes mai ales Benzar Mix Special Feeder Morunas Scobar și FeederX Special Scobar (și aditivul FeederX Original Parmezan este deosebit de eficace). Culoarea nadei la feeder este foarte importantă – pe apa limpede merge mai bine de obicei o nadă de culoare neagră, iar pe apă tulbure, o nadă de culoare roșie. Pentru cazurile în care se pescuieste în zone cu un curent rapid, se poate adăuga pământ (fin, bine sitat) și chiar pietriș la nadă, pentru îngreunarea acesteia.

La pescuitul scobarului, în cârlig se utilizează, de obicei, viermi (viermuși), râme roșii, larve de chironomida, vetrică sau boabe de porumb. Cele mai bune rezultate personale au fost obținute la viermuși pe cârlig, în combinație cu adăugarea în nadă și a unei cantități suficiente de viermi morți (opăriți sau congelați) și viermi vii.

Consider că cel mai important aspect in pescuitul scobarului la feeder pe Prut este locația, mai ales în sezonul rece, când peștele nu prea se deplasează din gropile în care stă de obicei cantonat. Atunci când scobarul se hrănește frenetic, îl poți captura și cu forfac 0.25 și carlige nr. 8 (asa am pescuit eu prima data la feeder pe Prut și, culmea, am prins foarte multi pești). Un alt episod amuzant este legat de o partidă memorabilă la scobar pe Prut cu o nadă de crap – trebuia să merg cu un prieten la o partidă de crap la o baltă, dar m-a anunțat seara târziu că nu mai poate merge la pescuit a doua zi, așa că în dimineața respectivă m-am dus la Prut și am avut una dintre cele mai bune partide de scobar (și am prins numai scobar…), cu o nadă, care, teoretic, nu trebuia să dea rezultate deosebite la această specie. Acestea sunt, însă, excepții norocoase. Atunci când scobarul este apatic, alegerea unei nade de calitate și finețea prezentării sunt esențiale în asigurarea reușitei partidei de pescuit la feeder ce vizeaza acest frumos pește.

Autor: Sorin Iftene

Bologneză

Pentru inceput vreau sa va spun ca pescuitul scobarului cu Bologneza este unul deosebit de spectaculos.

Bologneza 6m unii pescari folosind si mai lungi, 7 sau chiar 8m, mulineta tambur 1000-2000, fir de 0,12, forfac de 0,10, dar eu prefer fir de 0,12 de-a intregul, pluta de 4 gr., 1 plumb culisant de 3 gr. distanta 35 cm. de cirlig, opritor, cirlige nr.12 s-au 14, eu prefer  Gamagatsu.

P.S. De ce trebuie plumb culisant de 3g? Pentru ca momeala va ajunge rapid la fund impiedicand astfel albitura sa ajunga la carlig pe traseu.

Conteaza foarte mult adancimea la care se regleaza pluta. Carligul impreuna cu forfacul trebuie sa mearga taras pe fund.De asemenea va recomand ca intotdeauna sa aveti contact direct cu pluta prin fir.Adica el mereu va trebui sa fie tensionat pentru o mai eficienta intepare a pestelui.

Neaparat trebuie sa contina:Mamaliga, Paine, Arpacas si Viermi.Cat mai multi viermi.

Conteaza foarte mult nadirea repetata a scobarului. Daca este scobar in zona dupa cateva zile de nadire incepe sa sara si sa manance.Cand este apa limpede se prinde bine la:cocolos de mamaliga, paine s-au arpacas, iar cand este tulbure se prinde la: vierme si rama rosie subtire. Iarna se prinde foarte bine la viermi, mai ales in gropane. Scobarul trage foarte fin, are niste trasaturi foarte anemice, de multe ori opreste pluta in loc, s-au o tremura usor, foarte rar o baga la fund.

Va dau un pont atunci cand pescuiti scobar in curent puternic.Imbracati pietre de marimea unei mingi de tenis de camp in mamaliga cu viermi, dupa care se arunca in apa in zona unde se pescuieste.

Autor: Dan Chirosca